Se consideră două tablouri unidimensionale A
și B
cu elemente numere naturale din intervalul [1,10000]
. Spunem că tabloul A
se poate reduce la tabloul B
dacă există o împărțire a tabloului A
în secvențe disjuncte de elemente aflate pe poziţii consecutive în tabloul A
astfel încât prin înlocuirea secvențelor cu suma elementelor din secvență să se obţină, în ordine, elementele tabloului B
.
Cerinţa
Se dau două tablouri A
și B
. Să se verifice dacă tabloul A
se poate reduce la tabloul B
.
Programul va citi mai multe seturi de date, fiecare constând în doi vectori A
, B
și va afișa pentru fiecare set de date dacă tabloul A
se poate reduce la tabloul B
.
Date de intrare
Programul citește un număr natural T
, reprezentând numărul de seturi de date de test care urmează. Urmează T
seturi de date, descrise astfel:
- se citește
n
- se citesc
n
valori, reprezentând elementele tablouluiA
- se citește
m
- se citesc
m
valori, reprezentând elementele tablouluiB
Date de ieşire
Programul afișează pentru fiecare dintre cele T
teste, pe câte o linie a ecranului valoare 1
, dacă tabloul A
se poate reduce la tabloul B
, respectiv 0
în caz contrar.
Restricţii şi precizări
0 < n, m < 1001
- elementele vectorilor
A
,B
sunt numere naturale din intervalul[1,10000]
0 < T ≤ 10
Exemplu:
Intrare
2 12 7 3 4 1 6 4 6 9 7 1 8 7 4 14 7 26 16 5 1 4 2 2 3 3 5 3 4
Ieșire
1 0
Explicație
Pentru primul set de date, 7+3+4=14
, 1+6=7
, 4+6+9+7=26
, 1+8+7=16
, deci tabloul A
se poate reduce la B
.