Se consideră o matrice A
cu următoarele proprietăţi:
- conţine
n
linii şim
coloane; - conţine doar valorile
0
şi1
; - pe fiecare linie valorile sunt plasate în ordine crescătoare.
Definim o submatrice determinată de perechea de linii L1
şi L2
(L1 ≤ L2
) şi de perechea de coloane C1
şi C2
(C1 ≤ C2
) ca fiind totalitatea elementelor matricei A[i,j]
pentru care L1 ≤ i ≤ L2
şi C1 ≤ j ≤ C2
.
Dacă toate elementele unei submatrice sunt egale cu 0
, atunci submatricea se numeşte nulă.
Asupra matricei A
putem efectua una sau mai multe operaţii de interschimbări de linii. Prin astfel de interschimbări liniile matricei pot fi rearanjate astfel încât matricea A
să conţină cel puţin o submatrice nulă cu număr maxim de elemente.
Cerința
Fiind dată o astfel de matrice se cere să se determine numărul maxim de zerouri dintr-o submatrice nulă ce se poate obţine printr-o rearanjare a liniilor matricei date.
Date de intrare
Fișierul de intrare submat1.in
conţine pe prima linie două numere naturale n m
, separate printr-un spaţiu, reprezentând numărul de linii, respectiv numărul de coloane ale matricei A
. Pe următoarele n
linii ale fişierului sunt descrise cele n
linii ale matricei A
; pe fiecare linie din cele n
vor fi scrise câte m
valori din mulţimea {0, 1}
, separate prin spaţii, reprezentând în ordine elementele liniei respective.
Date de ieșire
Fișierul de ieșire submat1.out
va conţine o singură linie pe care va fi scris un număr natural reprezentând numărul maxim de elemente pe care îl conţine o submatrice nulă rezultată în urma rearanjărilor liniilor matricei A
.
Restricții și precizări
2 ≤ n, m ≤ 1000
- Pentru
60%
din testen, m ≤ 100
.
Exemplu:
submat1.in
3 5 0 0 0 1 1 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1
submat1.out
6
Explicație
Dacă rearanjăm liniile astfel încât matricea rezultată să fie următoarea:
0 0 0 1 1
0 0 0 0 1
0 1 1 1 1
atunci se observă că submatricea determinată de prima şi a doua linie şi de prima şi a treia coloană conţine 6
valori de 0
(6
fiind numărul maxim posibil).