Cerința
Îl cunoașteți, cred, pe Cătălin, fan-ul numărul 1 al greșelilor. Ei bine, în teza la mate, Cătălin a făcut N
greșeli. Presupunând, prin reducere la absurd, că el corectează o greșeală i
, poate alege să corecteze o singură greșeală j
, cu proprietatea 1<j<i
şi i%j=0
. El știe că, dacă face această alegere poate să continue din greșeala j
, după aceeași regulă și nu mai poate reveni la o greșeala anterioară.
Cătălin alege T
greșeli G[1] G[2] … G[T]
și dorește să știe, pentru fiecare G[i]
, numărul maxim de greșeli pe care le poate corecta dacă începe rezolvând-o pe aceasta.
Date de intrare
Fișierul de intrare greselile.in
conține pe prima linie două numere N
și T
unde N
este numărul de greșeli și T
numărul de întrebări. Următoarele T
linii conțin câte un număr natural nenul reprezentând greșeala de la care Cătălin vrea să pornească corectarea.
Date de ieșire
Fișierul de ieșire greselile.out
va conține fiecare linie i
un singur număr natural reprezentând numărul maxim de greșeli care pot fi corectate dacă ar începe Cătălin cu greșeala G[i]
.
Restricții și precizări
1 ≤ N, T ≤ 1.000.000
Exemplu:
greselile.in
10 9 3 4 6 2 5 7 8 9 10
greselile.out
1 2 2 1 1 1 3 2 2
Explicație
Corectează doar 3
deoarece numărul nu are divizori proprii.
Pornind cu 4
el va corecta 4
şi 2
.
Pornind cu 6
el va corecta 6
şi 3
sau 6
și 2
, maximul fiind de 2
greşeli corectate.
ș.a.m.d.