Se dă un limbaj format din N cuvinte și un text criptat format din M cuvinte. Spunem că un cuvânt se permută după un șir \({x}_{1}, {x}_{2}, …, {x}_{K} \) dacă prima literă se permută cu \({x}_{1}\), a doua cu \({x}_{2}\), …, iar ultima cu \({x}_{K}\).
De exemplu, după șirul 1 5 6, “abc” devine “bgi”. Permutarea se face în ordinea literelor mici din alfabetul englez. Dacă o literă ar trece de finalul alfabetului, aceasta îl reia și apoi permută și litera următoare cu 1.
În cazul în care ultima literă trece de finalul alfabetului, atunci cuvântul devine invalid. De exemplu, “zza” permutat după șirul 1 2 3, devine “ace”. (adunarea se face cu transport pornind de la stânga). Dacă “zzz” s-ar permuta după șirul 1 2 3, ar deveni invalid. Cele mai “semnificative” litere sunt de la dreapta la stânga.
Vrem să decriptăm textul, folosind mai multe variante de șiruri pe care le considerăm valabile. Cel mai bun șir de decriptare este acela pentru care numărul de cuvinte din textul criptat care se găsesc, după operație, în limbaj, este maximal.