Țepeș Gabriel (gabriel_tps) Povestea lui Gabi Țepeș, „copilul de doi metri”
Într-un orășel mic, ascuns printre colinele verzi ale unei regiuni pitorești din România, trăia un băiat pe nume Gabi Țepeș. Gabi era un copil neobișnuit, nu doar prin felul său de a fi, ci mai ales printr-un detaliu fizic care îl făcea să fie tot timpul în centrul atenției: în jurul vârstei de 12 ani, Gabi măsura deja două metri înălțime. Era mult mai înalt decât ceilalți copii de vârsta lui și, chiar și dintre adulți, doar câțiva bărbați ajungeau la acea înălțime.
La școală, Gabi era adesea privit cu uimire, dar și cu o oarecare neliniște. Mulți dintre colegii săi se simțeau mici și nesiguri în prezența lui, iar el înțelegea că era diferit. Însă Gabi nu își dorea să fie altfel decât ceilalți. Deși înalt și impunător, el era un copil timid, cu un suflet mare și o inimă curată. Își dorea doar să fie acceptat și să aibă prieteni ca oricare alt copil.
Din cauza înălțimii sale, Gabi avea și dificultăți la școală. Băncile erau mult prea mici pentru el, iar în unele săli de clasă se simțea constrâns. „Cum poți să te simți confortabil într-un loc unde nu ești făcut pentru el?” își spunea uneori. Iar de fiecare dată când trebuia să se aplece pentru a trece pe ușa clasei sau să își pună rucsacul pe bancă, toată lumea se uita la el ca la un uriaș.
Însă, în ciuda acestor neajunsuri, Gabi nu s-a lăsat niciodată doborât. El își dădea seama că, chiar dacă oamenii aveau uneori prejudecăți sau frică de ceea ce nu înțelegeau, el nu trebuia să le permită să-l definească. De fiecare dată când se simțea diferit, se adâncea în pasiunile sale: îi plăcea foarte mult să citească cărți de aventură, să compună poezii sau să ajute la grădina școlii. Gabi descoperise că, de fapt, cel mai important lucru nu era cum arăți, ci cine ești și ce faci pentru ceilalți.
Într-o zi de primăvară, când școala organiza un concurs de alergare în parc, Gabi a hotărât să participe, chiar dacă știa că, datorită înălțimii sale, nu era nici cel mai rapid și nici cel mai agil. Dar, în momentul în care a auzit comentariile prietenilor săi care îl încurajau să se implice, Gabi a simțit un impuls să își depășească limitele.
Concursul a început, iar Gabi a alergat cu toată puterea sa, simțind fiecare pas ca pe o provocare, dar și ca pe o oportunitate de a-și demonstra că nu înălțimea definește un om. La final, nu a câștigat premiul întâi, dar a fost aplaudat pentru determinarea și perseverența de care a dat dovadă. Mai mult decât atât, s-a simțit apreciat de colegii săi, care începuseră să-l vadă într-o lumină nouă.
După acel concurs, atitudinea celor din jurul lui s-a schimbat. Copiii care îl priveau ca pe un „gigant” au învățat să-l aprecieze pentru caracterul său, iar Gabi a început să simtă că, în sfârșit, avea locul său printre ceilalți. Nu mai conta că era înalt. Ceea ce conta era că avea o inimă mare, dornică de prietenie și de a ajuta.
Gabi Țepeș, „copilul de doi metri”, a devenit astfel un simbol al acceptării și al curajului de a fi tu însuți, chiar și atunci când te simți diferit. La final, Gabi a înțeles un lucru important: nu trebuie să fim la fel cu ceilalți pentru a fi apreciați și iubiți, iar adevărata înălțime a unui om nu se măsoară în centimetri, ci în faptele sale și în felul în care le tratează pe celelalte persoane din jur.
—-
Această poveste îl portretizează pe Gabi Țepeș ca pe un copil cu o înălțime fizică ieșită din comun, dar și cu un caracter care depășește orice altă diferență exterioară. Mesajul central este despre acceptare și despre cum curajul și autenticitatea pot transforma o aparentă „deficiență” într-o calitate valoroasă.