O suprafață de teren de formă dreptunghiulară este divizată în N fâșii orizontale și M fâșii verticale, de lățimi egale. Se formează astfel N x M zone de formă pătrată, cu latura egală cu o unitate. Astfel, suprafața este reprezentată sub forma unui tablou bidimensional cu N linii și M coloane, în care pentru fiecare zonă este memorat un număr ce reprezintă altitudinea zonei respective. Interesant este că în tablou apar toate valorile 1, 2, …, N•M. Suprafața este destinată turismului. Deoarece spre laturile de Est și Sud ale suprafeței există peisaje de o frumusețe uimitoare, se dorește găsirea unor trasee turistice în care deplasarea să se realizeze cu pași de lungime unitară mergând doar spre Est și spre Sud. O comisie, care trebuie să rezolve această problemă, a stabilit că un traseu este atractiv dacă și numai dacă ultima poziție a traseului are altitudinea mai mare decât prima poziție a traseului. Un traseu poate începe, respectiv se poate încheia, în oricare dintre zonele terenului, cu respectarea condițiilor anterioare. Se cere să se determine numărul maxim Z de zone pe care le poate avea un traseu atractiv.