Se consideră un teren reprezentat printr-o matrice cu n linii şi n coloane având elemente numere naturale. În fiecare element al matricei este memorată înălţimea zonei de teren corespunzătoare ca poziţie elementului respectiv. Pe acest teren sunt amplasate m lasere, în poziţii cunoscute. Un laser este îndreptat spre unul dintre cele 4 puncte cardinale, codificate prin numere astfel: Nord prin valoarea 1, Est prin valoarea 2, Sud prin valoarea 3 şi respectiv Vest prin valoarea 4. Fiecare laser va executa o singură tragere şi ca urmare va scădea cu 1 valorile tuturor elementelor din matrice din direcţia sa de tragere, exceptând poziţia laserului respectiv.

După efectuarea tuturor tragerilor, se caută poziţiile tuturor gropilor şi ale tranşeelor.

Numim groapă un element din matrice pentru care toate cele 8 elemente învecinate pe linie, coloană sau diagonale au valori mai mari sau egale decât el.

Numim tranşee o secvenţă maximală formată din două sau mai multe gropi situate pe aceeaşi linie, pe coloane consecutive. Secvenţa se numeşte maximală dacă nu mai poate fi prelungită la niciunul dintre capete.

Cunoscând configuraţia terenului şi amplasarea laserelor, să se rezolve una dintre următoarele două cerinţe:

1. să se determine numărul de gropi din teren, după executarea tragerilor;
2. să se determine numărul de tranşee existente, după executarea tragerilor.