RAU-Gigel se gândește la un joc cu piesele de șah. El desenează o tablă de șah sub forma unei matrici pătratice de latură N și așează în fiecare dintre cele N x N celule câte o piesă de șah. Se consideră că dispune de N X N exemplare din fiecare piesă posibilă (regi, regine, ture, nebuni, cai, pioni), iar culoarea nu este relevantă. RAU-Gigel se întreabă care este numărul minim de căsuțe (celule) prin care trebuie să treacă un rege oarecare ca să ajungă la o regină oarecare. Regele se poate deplasa câte o celulă în patru direcții posibile: N, E, S, V.

Dar asta nu e tot. La începutul jocului, toți regii au 16 vieți. Atunci când RAU-Gigel mută un rege (oarecare) peste primul pion, acesta pierde o viață. Vestea bună este că, după aceea, regele respectiv poate lua oricâți pioni fără ca numărul său de vieți să fie afectat. Când ia un cal, regele pierde două vieți, dar după aceea poate lua, fără pierderi, oricâți cai. La fel se întâmplă și în cazul nebunilor, primul nebun îl costa patru vieți și, respectiv al turelor, care îl costă opt vieți.

RAU-Gigel dorește să afle ce rege să aleagă și pe ce traseu trebuie să meargă acesta către o regină oarecare, astfel încât la sfârșitul jocului să îi rămână cât mai multe vieți, iar traseul să fie cât mai scurt.