Roboțelul WALL-E este captiv într-un labirint dreptunghiular de dimensiuni N x M. Analizând harta, WALL-E constată că are de-a face cu un labirint extrem de sofisticat. El reușește să identifice următoarele tipuri de celule:

• W – celula unde, la început, se află WALL-E,
• E – celula ‘EXIT’ care poate fi accesată de WALL-E și care îl poate teleporta pe acesta instantaneu în afara labirintului, într-un loc sigur,
• . – celule libere, care pot fi accesate de WALL-E,
• # – celule de tip zid, care NU pot fi accesate de WALL-E,
• + – celule de tip ușă, care pot fi accesate de WALL-E, dar continuarea deplasării la o celulă vecină se poate face doar după o așteptare de exact T secunde,
• P – celule de tip portal, care îl teleportează pe WALL-E instantaneu, la întâmplare, într-una dintre celelalte celule de tip portal. Dacă WALL-E accesează o celulă (x1, y1) de tip portal, atunci el va fi instantaneu teleportat la o altă celulă (x2,y2) de tip portal, iar mai departe el se va deplasa numai într-o celulă vecină cu (x2,y2) (nu poate sta pe loc)

Comportamentul haotic al portalurilor îl îngrijorează pe WALL-E, astfel că își propune să afle care este numărul minim de secunde în care, cu certitudine, el va putea părăsi labirintul. Dacă nu se poate determina cu certitudine acest lucru, sau dacă WALL-E nu poate părăsi labirintul, răspunsul va fi -1.