Pentru un număr natural nenul n, să considerăm toate numerele naturale nenule mai mici sau egale cu n, luând fiecare număr de câte două ori: 1, 1, 2, 2, 3, 3, ... , n, n. Aceste numere le amestecăm aleator, şi le aranjăm pe două linii a câte n elemente. Structura astfel obţinută o vom numi o bipermutare. În figurile 1, 2 şi 3 avem câte un exemplu de bipermutare pentru n=5.

O bipermutare este perfectă, dacă ambele linii ale structurii reprezintă câte o permutare (vezi figurile 2 şi 3).

Prin mutare pe poziţia p, înţelegem interschimbarea elementelor de pe aceeaşi coloană p. În exemplele de mai jos, bipermutarea perfectă din figura 2 s-a obţinut din bipermutarea din figura 1, aplicând o mutare pe poziţa 2. Bipermutarea perfectă din figura 3 s-a obţinut din bipermutarea din figura 1, aplicând mutări pe poziţiile 1, 2, 4 şi 5.

Cunoscând o bipermutare, determinaţi:

• numărul bipermutărilor perfecte distincte ce se pot obţine prin mutări;
• numărul minim de mutări prin care se poate obţine o bipermutare perfectă;
• o bipermutare perfectă obţinută din bipermutarea iniţială.