Triunghiul lui Pascal este un tablou triunghiular cu numere naturale, în care fiecare element aflat pe laturile triunghiului are valoarea 1
, iar celelalte elemente sunt egale cu suma celor două elemente vecine, situate pe linia de deasupra.
Putem rearanja elementele tabloului astfel:
Considerând liniile și coloanele numerotate ca mai sus atunci: \( A_{i,j} = \begin{cases}
1& \text{dacă } i = j \text{ sau } j = 0,\\
A_{i-1,j-1 } + A_{i-1, j} & \text{altfel}.
\end{cases} \). De fapt, această relație este cunoscută în calculul combinărilor: \( {C^{k}_{n}} = \begin{cases}
1& \text{dacă } n = k \text{ sau } k = 0,\\
{ C^{k-1}_{n-1} } + { C^{k}_{n-1} } & \text{altfel}.
\end{cases} \), unde \(C^{k}_{n}\) înseamnă “combinări de n
luate câte k
”. De fapt, un element \(A_{i,j}\) al tabloului de mai sus este egal cu \( {C^{j}_{i}} \).
Elementele de pe linia n
sunt coeficienți binomiali ai dezvoltării \( (a+b)^n = C^{0}_{n} \cdot a^n + C^{1}_{n} \cdot a^{n-1} \cdot b^1 + C^{2}_{n} \cdot a^{n-2} \cdot b^2 + \cdots + C^{k}_{n} \cdot a^{n-k} \cdot b^k + \cdots + C^{n-1}_{n} \cdot a^{1} \cdot b^{n-1} + C^{n}_{n} \cdot b^{n} \) – binomul lui Newton.
Suma elementelor de pe linia n
este egală cu 2
n
: \( {C^{0}_{n}} + {C^{1}_{n}} + {C^{2}_{n}} + \cdots + {C^{k}_{n}} + \cdots + {C^{n}_{n}} = 2^n \).
Se citește un număr natural n
. Afișați linia n
din triunghiul lui Pascal.
O primă soluție constă în calcularea valorii \( C^{k}_{n} \) pentru fiecare \( k \in \left\{0, 1, 2, \cdots , \ n \right\} \).
#include <iostream> using namespace std; int comb(int n , int k) { int p = 1; for(int i = 1 ; i <= k ; i ++) p = p * (n-i+1) / i; return p; } int main() { int n; cin >> n; for(int i = 0 ; i <= n ; i ++) cout << comb(n,i) << " "; return 0; }
O îmbunătățire a variantei de mai sus este:
#include <iostream> using namespace std; int main() { int n; cin >> n; int p = 1; cout << "1 "; for(int i = 1 ; i <= n ; i ++) { p = p * (n-i+1) / i; cout << p << " "; } return 0; }
În soluția următoare aplicăm formula \( A_{i,j} = A_{i-1,j-1 } + A_{i-1, j} \), folosind un tablou unidimensional:
#include <iostream> using namespace std; int main() { int n, A[31][31]; cin >> n; for(int i = 0 ; i <= n ; i ++) { A[i][0] = A[i][i] = 1; for(int j = 1 ; j < i ; j ++) A[i][j] = A[i-1][j-1] + A[i-1][j]; } for(int j = 0 ; j <= n ; j ++) cout << A[n][j] << " "; return 0; }
Soluția de mai sus poate fi îmbunătățită, observând că pentru a calcula linia curentă folosim doar linia precedentă. Vom folosi doar doi vectori, unul pentru linia curentă, celălalt pentru linia precedentă:
#include <iostream> using namespace std; int main() { int n, v[31],u[31]; cin >> n; v[0] = 0; for(int i = 1 ; i <= n ; i ++) { u[0] = u[i] = 1; for(int j = 1 ; j < i ; j ++) u[j] = v[j-1] + v[j]; for(int j = 0 ; j <= i ; j ++) v[j] = u[j]; } for(int j = 0 ; j <= n ; j ++) cout << v[j] << " "; return 0; }
În soluția de mai sus putem evita copierea elementelor din u
în v
, folosind doi pointeri suplimentari. Aceștia vor memora adresa de început a celor două tablouri, iar copierea elementelor este înlocuită de interschimbarea valorilor celor doi pointeri:
#include <iostream> using namespace std; int main() { int n, A[31], B[31]; int * u = A, * v = B; cin >> n; v[0] = 0; for(int i = 1 ; i <= n ; i ++) { u[0] = u[i] = 1; for(int j = 1 ; j < i ; j ++) u[j] = v[j-1] + v[j]; swap(u,v); } for(int j = 0 ; j <= n ; j ++) cout << v[j] << " "; return 0; }
Putem folosi un singur vector. Acesta conține linia anterioară și se modifică pas cu pas, pentru a deveni linia curentă a triunghiului:
#include <iostream> using namespace std; int main() { int n, v[31]; cin >> n; v[0] = 0; for(int i = 1 ; i <= n ; i ++) { v[i] = 1; for(int j = i - 1 ; j > 0 ; j --) v[j] = v[j] + v[j-1]; v[0] = 1; } for(int j = 0 ; j <= n ; j ++) cout << v[j] << " "; return 0; }