Variabilele x
, y
și z
sunt de tip întreg și memorează câte un număr natural nenul. Dacă expresia C/C++ de mai jos are valoarea 1
, indicați șirul crescător format cu valorile acestor variabile, în ordinea precizată mai jos.
z<x && 2*z==3*y
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Variabilele x
și y
sunt de tip întreg și memorează câte un număr natural nenul. O expresie echivalentă cu !(x%y!=0||y<2)
poate fi:
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Variabila x
este de tip întreg. Indicați o expresie care are valoarea 1
dacă și numai dacă expresia C/C++ x<=3 || x>10
are valoarea 1
.
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Variabilele di
și dj
sunt de tip întreg. Indicați expresia C/C++ care are valoarea 1
dacă și numai dacă perechea (di,dj)
este una dintre următoarele: (-2,-1)
, (-2,1)
, (-1,-2)
, (-1,2)
, (1,-2)
, (1,2)
, (2,-1)
, (2,1)
.
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
În secvențele de mai jos, notate cu S1, S2 și S3, toate variabilele sunt întregi, iar variabila n
memorează un număr natural cu cel mult nouă cifre.
//S1 if(n==0) p=1; else if (n%2==0) p=6; else p=4;
//S2 p=1; for(i=1;i<=n;i++) p=(p*4)%10;
//S3 p=1; for(i=1;i<=n;i++) p=(p%10)*4;
Variabila p
memorează ultima cifră a numărului 4
n
în urma executării, independent, a secvențelor:
Varianta 1 |
S1 și S2 |
Varianta 2 |
S1 și S3 |
Varianta 3 |
S2 și S3 |
Varianta 4 |
S1, S2 și S3 |
Se consideră două tablouri unidimensionale A
și B
: A=(21,18,14,11,4)
, iar B=(46,17,14,8,3)
. În urma interclasării lor în ordine descrescătoare se obține tabloul cu elementele:
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Subprogramele f1 şi f2 sunt definite mai jos.
int f1 (int x, int y) { if(x%2!=0 || y%2!=0)return 1; else return 2*f1(x/2,y/2); } int f2 (int x, int y) { if (x==y) return x; else if(x>y) return f2(x-y,y); else return f2(x, y-x); }
Cel mai mare divizor comun al lui 30
și 50
se obține în urma apelului:
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Subprogramul f
este definit mai jos.
void f(char ch, int x) { cout<<ch; | printf("c",ch); if(x==0) cout<<'*'; | printf("*"); else if(ch=='a') cout<<x; | printf("%d",x); else f(ch-1,x-1); }
Care dintre următoarele mulțimi conține doar valori pe care le poate avea variabila întreagă x
astfel încât, în urma apelului de mai jos, pentru fiecare dintre acestea, să NU se afișez niciun caracter *
f('e',x);
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Subprogramul f
este definit mai jos.
void f(char ch, int x) { cout<<ch; | printf("c",ch); if(x==0) cout<<'*'; | printf("*"); else if(ch=='a') cout<<x; | printf("%d",x); else f(ch-1,x-1); }
Care dintre următoarele numere este cea mai mică valoare pe care o poate avea variabila întreagă x
astfel încât, în urma apelului de mai jos, pentru fiecare dintre acestea, să NU se afișez niciun caracter *
f('e',x);
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Subprogramul f
este mai jos:
void f(int n) { cout<<n%2; | printf("%d",n%2); if(n>=3) f(n-3); }
Indicați ce se afișează în urma apelului de mai jos.
f(7);
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|